Îți plăcea mult sa ma iei de fraier. Nici nu știai dacă mai am aer În sufletul asta Scufundat prin mare, ce numai avea nici-o culoare. Am crezut numai în noi, In vise transformate în zile fără ploi. Cândva era frumos, tu ma ridicai de jos! Și priveam pe cer în sus, La fiecare stea Ce avea strălucirea la fel ca privirea ta. Ai vrut continua, sa te joci cu inima, Dar am renunțat înaintea ta, Ca se făcea praf relația. Am pierdut multe pe acest drum, Chiar dacă am fost un om bun! Tu ai ales sa-mi arunci sufletu-n scrum. Ai fugit departe, într-o alta lume În care te simteai mult mai bine, Iar pe mine mai lăsat trist. Putin îngândurat și mai mult dezarmat Findca gândul tău nu era potrivit Cu al tău iubit. Eram doi iubiți de nimeni clintiti, Cu aceleași critici la fiecare pas, Ca nu ne puteam pune, În cercul creat de compas.