Totul, uneori incepe ca o poveste Unele lucruri rămân la fel, altele dispar.. Trecutul fiind o amintire care se repeta iar,și iar.. Acceptă adevărul... până la urmă trăim într-o minciună.. Ne naștem,ca scop să murim Chiar daca nu-i ce-a ce ne dorim Viața îi o curva chiar nu înțelegi Fiecare are o cursă În care trebuie să alergi Prieteni si frați ți alegii Până într-o zi când o să-i pierzi În care, sentimentele, iubirea cu ura fiind asociate În care trădare,vine de la propriul tau frate Prieteni poți să ai pe oricine Dar sa nu crezi in nimeni Momente,clipe pierdute,nu le regăsesc niciodată Inima ne complexează Ne conectează Sprea altă viață Dar ura va rămâne cel mai sincer lucru,in care adevărul doare ca trecutul Vedem mi de fețe,de multe ori prieteni și frați În general toți promitem Dar nu înseamnă că ne ținem și de promisiune Uni nu dau nicio importanță Mai ales un semn de viață Totul fie pe placul lor Dacă le-o întorci,ii nasol Nu cred in amănunte Eu ti le spun prin cuvinte Cine-i curva se simte Am ura in suflet Și am încercat În schimb fara sa vreau Mi-am construit propriul meu iad Am inceput să renunț, să mai am așteptări, de la persoanele...care le-am oferit de prea multe ori "a doua șansă" Totul despre nimic, îmi este scris Un orb,care aude dar nu își dă impresia că îi pasă pe moment Toate la timpul lor, fără să vrei , realizezi,că... Pierdem așa de ușor amintiri Care ne descriu Până la urmă le luăm cu noi in sicriu