povara

na na na Am crescut în umbră, dar acum strălucesc, Prin străzi de beton, pașii mei îmi recunosc, Pe străzi pline de vise, unde inima bate, N-am uitat de unde am plecat, nu mă las de toate. Fiecare pas, o poveste, un drum de urmat, Cu prieteni la greu, dar și cu cei ce au plecat Rădăcini adânci, nu mă pierd în furtună, N-am uitat de unde am plecat, viata mea e ca o lupta Fiecare greutate, un pas spre succes, Învăț din greșeli, nu mă opresc, nu mă less, De la zero la stele, cu sufletul în piept, N-am uitat de unde am plecat, și nu mă schimb, sunt drept. Privind înapoi, văd drumul parcurs, Fiecare zâmbet, fiecare moment dus, Am scris istorie, dar nu-s uitat de tot, N-am uitat de unde am plecat, și sunt mândru de tot. Viața grea, pe străzi pline de umbre, Fiecare pas, simt cum inima se scurge Zilele sunt grele nopțile fără somn, Visuri spulberate, dar eu nu mă mai simt om. Caut speranță în fumul de țigară, Îmi pun întrebări, dar răspunsul nu mă sară, Frica mă urmărește, dar eu nu mă opresc, Povara pe umeri, dar niciodată nu cedez. Mă uit în oglindă, văd un luptător, Viața grea m-a făcut un căutător, Fiecare cicatrice, o lecție învățată, la toti v am vazut adevarata fata Strigătul orașului, e eco în minte, Fiecare zi, o luptă un cuvânt fierbinte orUmbre se-ntind, noaptea mă înghite, Gânduri întunecate, inima-mi se frânge, Străzile vorbesc, dar eu nu le ascult, Demonii din umbră, nu vreau sa ii ascult Foc în privire, dar sufletul e rece, multe vorbe dar nimeni nu le face Zilele trec, dar eu nu mă schimb, Înghițit de haos, în rime mă înghid. (Verse 2) Alerg prin labirint, dar nu găsesc ieșirea, Zgomotul orașului, mă apasă, mă sfâșie, Frica mă urmărește, e umbra mea constantă, În noaptea asta lungă, adevărul mă deschide. Cuvinte grele, ca plumbul în minte, Fiecare pas mă duce spre un final lent, Dar nu mă opresc, mă ridic din mocirlă, În întuneric, găsesc lumina ce mă miră.