Pe străzile orașului, umblu cu vise,

Pe străzile orașului, umblu cu vise, În română vorbesc, simt vibrații precise. Cuvinte ca săgeți, țintesc inima, Fiecare rând, o poveste, o dramă. Inima bate, ritmul e greu, Între blocuri, ascult cum vorbește gheul. Rădăcini adânci, ca un copac bătrân, Cultura mea, moștenire, nu-i de pierdut (Verse 2) Viața-i ca un joc, dar eu nu sunt jucator Căutând adevărul, nu mă pierd în noroc. Pe beatul ăsta, aduc flăcări de gând, În română, frate, voi rămâne mereu stindard. Povești de pe stradă, cu dor și cu glume, Împărtășind vise, ne facem costume. Ritmuri de suflet, pe bulevarde suntem, În română, frate, mereu noi ne întâlnim ceva gresit dar nu te da batut candva vei fii cel mai bun