Cădere

Pământul începe să dispară sub picioare, Aerul rece mă arde mai tare, N-am nicio plasă, n-am nicio scăpare, Doar o cădere spre nicăieri, mare. Am vrut să ating norii, să zbor prea sus, Dar aripile de ceară s-au topit și s-au dus, Acum secundele trec, gravitația-mi cere Să plătesc în avans pentru mândrie și miere. Cad din cer la infinit, fără oprire, O prăbușire continuă, dincolo de privire, Nu e impact, e doar vânt și tăcere, Asta-i povestea mea, numită Cădere. Cad prin nori, prin furtuni, prin trecut, Un zbor inversat, de la cap la început, Fără destinație, fără vreun sfârșit, Sunt doar eu și golul, la infinit. Orașele dedesubt par doar niște puncte mici, Am lăsat în urmă regrete, frici și inamici, Nu mai simt greutate, nu mai simt niciun dor, Sunt doar un astronaut rătăcit și muritor. Vântul îmi urlă în urechi un bilet de adio, Totul se învârte în jur ca un vechi studio, Dar nu ajung la pământ, distanța nu scade, E un blestem perfect pentru cel care cade. Fără sfârșit, doar vânt și suspine, Cerul se strânge și moare în mine, Lumina apune, se face întuneric, Cădere eternă într-un mod periferic. Cad din cer și nu mă mai opresc, În tot golul ăsta nu mă mai găsesc, Nu e sus, nu e jos, e doar vânt, Am lăsat în spate tot de pe pământ.