Parfum

0:00

Am visat că plutesc peste nori fără nume, Că timpul adoarme când tace o lume. Pașii mei sună ca ploaia pe sticlă, Tot ce ating devine risipă și frică. Îmi scriu gândurile-n fum și-n lumină, Fiecare idee se pierde, dar ține. Mă cheamă departe un cântec sub piele, Un drum fără hartă, cu mii de mărgele. Refren 1 Dar mă dor ochii de la lumină, Deși trăiesc în întuneric,si port multă vină Și mă-ntreb dacă mai pot să mă găsesc, Când umbra mea vrea să mă prăpădesc. Doar Dumnezeu știe încotro se-nclină, Războiul din mine, spre pace sau tină. El poate s-aprindă, din lutul sec, O flacără vie ce nu are defect. Mi s-au stins vise-n noapte, dar nu și dorința, Chiar și-n ruine se naște credința. Îmi tremură pasul, dar merg drept în vânt, Că nu-i sfârșit cât simt legământ. Mă ridic din tăcere, cu fruntea senină, Învăț să iubesc și lumina străină. Nu fug de greșeli, le port ca pe flori, Că drumul spre pace trece prin nori. Am pus în trecut ce nu pot schimba, Iar azi respir liber, fără povara. Mă iartă prezentul, mă cheamă din zare, Un cântec nou curge iee eliberare. Refren 2 Acum lumina nu doare, mă cheamă, Îmi scrie destinul pe piele, fără ramă. Războiul din mine devine chemare, Că tot ce-i real trăiește prin soare. Îmi bate inima drept, fără teamă, Mă simt din nou viu, nu doar o dramă. Și-n liniștea blândă, sub cerul senin, Îl las pe Dumnezeu să fie divin. Refren final Întuneric și lumină, același drum, Din praful durerii am scos parfum. Și-n tot ce-am pierdut, am învățat să țin Că viața e grea… dar și cel mai frumos destin.

3 Comments