țiganii
În umbra străzilor, sub un soare blând, Țiganii săraci, cu vise-n pământ, Se cresc unii pe alții, în lupta fierbinte, În ochii lor, viața e o poveste, fără cuvinte. Privesc la lumea ce-i judecă-n tăcere, Cu inimi zdrobite, dar în continuare cere. Se luptă cu zâmbete, dar rănile-s adânci, Departe de fericire, în colțuri ce te frâng. Sunt tratați ca umbre, ca niște străini, De alte nații, cu inimi de fier și venin, Dar în ciuda urii, ei rămân uniți, Într-o lume rece, cu suflete fierbinți. În umbra orașului, visele se sting, Privind țiganii, sărăcia e un ring. Cu ochii la cer, dar pământul-i rece, Viața-i o luptă, dar nimeni nu e rege. De la colțul străzii, cu inimi grele, Speranțele mor, dar ne ridicăm cu ele. În ghetou, muzica e singura scăpare, Rimele curg dar ,nu-i decât o-nșelare. Judecați de sus fără ,să ne cunoașteți, În visele noastre, voi nu ne-ați găsit vreodată. Fiecare zi e o poveste uitată, În ochii noștri, durerea-i o șoaptă. Ne luptăm cu umbre, dar nu ne predăm, În inimi purtăm, tot ce n-am avut vreodată. Dincolo de ziduri, suntem mai mult decât văd, Țiganii, dar oameni, cu suflete de piatră .
You may also like
Leave a comment
În umbra străzilor, sub un soare blând, Țiganii săraci, cu vise-n pământ, Se cresc unii pe alții, în lupta fierbinte, În ochii lor, viața e o poveste, fără cuvinte. Privesc la lumea ce-i judecă-n tăcere, Cu inimi zdrobite, dar în continuare cere. Se luptă cu zâmbete, dar rănile-s adânci, Departe de fericire, în colțuri ce te frâng. Sunt tratați ca umbre, ca niște străini, De alte nații, cu inimi de fier și venin, Dar în ciuda urii, ei rămân uniți, Într-o lume rece, cu suflete fierbinți. În umbra orașului, visele se sting, Privind țiganii, sărăcia e un ring. Cu ochii la cer, dar pământul-i rece, Viața-i o luptă, dar nimeni nu e rege. De la colțul străzii, cu inimi grele, Speranțele mor, dar ne ridicăm cu ele. În ghetou, muzica e singura scăpare, Rimele curg dar ,nu-i decât o-nșelare. Judecați de sus fără ,să ne cunoașteți, În visele noastre, voi nu ne-ați găsit vreodată. Fiecare zi e o poveste uitată, În ochii noștri, durerea-i o șoaptă. Ne luptăm cu umbre, dar nu ne predăm, În inimi purtăm, tot ce n-am avut vreodată. Dincolo de ziduri, suntem mai mult decât văd, Țiganii, dar oameni, cu suflete de piatră .
BLESSED 🙏
Word Up ⬆️