DRILL (20:42:23)

Rareș, te caut, da' nu te găsesc, După atâtea mese, zici că-i un Everest, Ești atât de rotund, nici Google nu te vede, Încerc să fac un selfie, dar nu te încapi în cadru, se vede! Tu nu dai skip la reclame, le mănânci, Și când e vorba de salată, direct te-ascunzi, Degeaba te duci la sală, doar ca să faci poze, Ai mai multe pachete pe burtă decât într-un depozit, Când mergi pe stradă, lumea crede că-i un comet, Ai șapte feluri de mâncare pe meniu, Dar un singur vis: să faci maraton la fast food, în viitor, zău! --- Rareș, frate, te-am văzut venind din depărtare, Dar n-am știut că ești tu, credeam că e o avalanșă mare, Când pășești în oraș, se zguduie pământul, Ești mai rotund decât globul, eclipsezi soarele cu gândul Nimeni nu mai găsește mâncare după ce treci tu prin frigider, să zici mersi! Când te sui pe cântar, el cheamă întăriri, Nici măcar NASA nu are rachete să te ridici de la sol, și ești încă plin de griji. Toți te văd și se gândesc la un bufet all-you-can-eat, Dar tu ești dovada vie că și masa are un limit. --- Rareș, faci sală degeaba, doar să pierzi timp, Ai haltere pe care le ridici doar în vis, în timp, Nici antrenorul tău nu mai știe ce să zică, Că ai mai multă masă decât întreaga echipă olimpică. Când te apuci de flotări, gravitația cedează, Tu te ridici de pe bancă, dar ea încă vibrează, Te uiți la tine-n oglindă, dar vezi doar un bufet, Ești atât de mare că te vad de pe satelit Când alergi pe bandă, ea îți zice: „Mai încet, băiete, Că dacă cazi, facem un crater în perete.” Nici măcar scaunele nu te mai suportă, Când te așezi, e ca și cum ai lansa o navetă ruptă, Îți place să spui că ești „în formă”, da, rotundă, Dar până și formele au limite, nu ești doar o glumă profundă.