Pray

0:00
0:00
Pray

Pr8y Nu strigă, oare, la tot pasul Înțelepciunea? Oare glasul, Priceperea nu și-a-nălțat? Ea, pe-nălțimi, s-a așezat, Pe drum, afară, la răscruci Și orice cale-o să apuci, Strigătul ei se-aude-n toate Părțile țării: în cetate, La porți, când este cald sau frig: „Hei, oameni! Către voi, eu strig! Spre voi se-ndreaptă glasul meu – Ai oamenilor fii – mereu! Învățați minte, proștilor! Vă deșteptați, nebunilor! Veniți cu toți de m-ascultați Și lucruri mari o să aflați! Buzele-mi gata-s să vă-nvețe Ce este drept, să dea povețe, Căci gura-mi adevăr rostește Și-adânc, minciuna, o urăște. Doar adevăr, în ale mele Cuvinte, afli. N-au în ele Nimic nedrept, strâmb sau sucit. Toate sunt spuse lămurit, Pentru cel care-i priceput; Iar pentru cine a știut, Știința mea să-și însușească, Sunt drepte și-au să-i folosească. Învățătura-mi învățați Și mai degrabă o luați Decât luați argint. Vă jur, Că decât aurul cel pur, Mai mult face știința mea, Căci preț mai mare, are ea. Înțelepciunea prețuiește Mai mult decât se dovedește Mărgăritaru-a prețui; Și nu se va asemui Cu ea – oricât e de măreț – Vreun lucru ce-i la mare preț. Eu, eu Înțelepciunea, stau În mintea omului; de vreau, Planuri măiestre născocesc, Pe care-adânc le chibzuiesc. Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu Pot să vă dăruiesc, mereu – Căci toate de la mine vin, Unde găsite sunt, din plin – Pricepere, izbândă, sfat. Eu, pentru voi, le am de dat. Puterea, mie-mi aparține, Iar împărații, doar prin mine, Domnesc. Și de la mine au Drepte porunci – căci eu le dau – Toți voievozii. Tot prin mine, În a lui mână cârma ține Cel care-i mare dregător Sau cel care-i judecător. Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește. Cu mine este bogăția, Slava, dreptatea, avuția. Mai bun e rodul ce l-am dat, Decât e aurul curat. Venitu-n urma mea cules – Decât argintul cel ales – E mult mai bun. Pe drumul meu, Spre nevinovăție, eu Calc ne-ncetat. Cărarea mea, Una și-aceeași e cu cea Ce duce spre neprihănire, Să pot da dreaptă moștenire La toți acei ce mă iubesc Și-averile să le sporesc. Doamne iti multumesc nespus Doamne te rog sa ma asculti Doamne iti mulțumesc Isus Doamne eu stiu ca ma ajuti Pro8

1 Comments

Leave a comment

Author
3 years ago

Pr8y Nu strigă, oare, la tot pasul Înțelepciunea? Oare glasul, Priceperea nu și-a-nălțat? Ea, pe-nălțimi, s-a așezat, Pe drum, afară, la răscruci Și orice cale-o să apuci, Strigătul ei se-aude-n toate Părțile țării: în cetate, La porți, când este cald sau frig: „Hei, oameni! Către voi, eu strig! Spre voi se-ndreaptă glasul meu – Ai oamenilor fii – mereu! Învățați minte, proștilor! Vă deșteptați, nebunilor! Veniți cu toți de m-ascultați Și lucruri mari o să aflați! Buzele-mi gata-s să vă-nvețe Ce este drept, să dea povețe, Căci gura-mi adevăr rostește Și-adânc, minciuna, o urăște. Doar adevăr, în ale mele Cuvinte, afli. N-au în ele Nimic nedrept, strâmb sau sucit. Toate sunt spuse lămurit, Pentru cel care-i priceput; Iar pentru cine a știut, Știința mea să-și însușească, Sunt drepte și-au să-i folosească. Învățătura-mi învățați Și mai degrabă o luați Decât luați argint. Vă jur, Că decât aurul cel pur, Mai mult face știința mea, Căci preț mai mare, are ea. Înțelepciunea prețuiește Mai mult decât se dovedește Mărgăritaru-a prețui; Și nu se va asemui Cu ea – oricât e de măreț – Vreun lucru ce-i la mare preț. Eu, eu Înțelepciunea, stau În mintea omului; de vreau, Planuri măiestre născocesc, Pe care-adânc le chibzuiesc. Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu Pot să vă dăruiesc, mereu – Căci toate de la mine vin, Unde găsite sunt, din plin – Pricepere, izbândă, sfat. Eu, pentru voi, le am de dat. Puterea, mie-mi aparține, Iar împărații, doar prin mine, Domnesc. Și de la mine au Drepte porunci – căci eu le dau – Toți voievozii. Tot prin mine, În a lui mână cârma ține Cel care-i mare dregător Sau cel care-i judecător. Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește. Cu mine este bogăția, Slava, dreptatea, avuția. Mai bun e rodul ce l-am dat, Decât e aurul curat. Venitu-n urma mea cules – Decât argintul cel ales – E mult mai bun. Pe drumul meu, Spre nevinovăție, eu Calc ne-ncetat. Cărarea mea, Una și-aceeași e cu cea Ce duce spre neprihănire, Să pot da dreaptă moștenire La toți acei ce mă iubesc Și-averile să le sporesc. Doamne iti multumesc nespus Doamne te rog sa ma asculti Doamne iti mulțumesc Isus Doamne eu stiu ca ma ajuti Pro8

User avatar
4.59k
Total plays
166
Followers
93
Following

You may also like