Un aer trist si rece ma imbratiseaza strans un chip in minte imi trece si izbucnesc in plans... Nu mai am glas si nici putere as vrea sa pot zbiera. sa urlu de durere... sa strig spre cer..sa planga de mila mea am ingenunchiat in fata suferintei si nu ma pot ridica... m-am ratacit prin umbrele intunecate si ma trag mereu in jos. cu mainile legate as vrea sa evadez sa pot zbura la capat de tunel sa vad lumina ta... Bună singurătate ,din nou ai venit. Din nou nu mă lași, și iară scriu trist M am pierdut în amintiri ce azi nici nu mi le amintesc. Am primit întuneric când aveam nevoie de lumina. Singurătate ...tu ești aici?! Nu ești tu bun actor,sau joc eu rolul greșit.