Astai o poveste veche,cîndva credem că tăt shi s întîmplă îi floare la ureche, Cîndva eram tăț mititei, az ni adushim aminte cum o fost anii sheia, Țin minte, cîte bazaconii mai făshem, Cîti lecții importante de la școala perdem, Da tăt so dus,di parcă nică no fost, Cîtidată credem c viața asta o trăim fără rost, Parcăi un vis,da nu cred co fost, Momentele estea importante nu mai poți sa lentorshi, Poate că sîntem în vîrsta,sau chiar bătrîni, Viațai astai tristă,da în suflet sîntem tăț copii.