Astai o poveste veche,cîndva credem ca tăt shi s întîmplă îi floare la ureche, Mai eri eram,tăț mititei, azi ni adushim aminte cum o fost anii sheia, Țin minte,cîte bazaconii mai făshem, Cîti lecții importante de la școală perdem, Da tăt so dus,di parcă nică no fost, Cîtiodată ni se pare că noi trăim fără rost, Viața asta,nui ca în carte, Că copilăria noastră îi lăsată acolo undeva departe, Poate că sîntem în vîrstă, sau chiar bătrîni, Viațai tristă, dan suflet siîntem toți copchii.