E o altă dimineață în care mă trezesc plângând Cu lacrimi pe față că m am săturat de viață și am rămas și fără ultima speranță (fără ultima speranță) (2X) am avut și eu cândva o familie a mea dar cu timpul toți au plecat din viața mea Și mau lăsat cu amintirea grea, tu sti oare cum e să nai pe nimeni tu ști oare cum e sa îți pierzi familia și să nu mai ai parte de ea, am avut și câțiva oameni pe care îi credeam prieteni, dar în trecut prieteni ăștia mau trădat și de asta astăzi stau retras, Și dacă n-ai trecut prin viață n-ai cum să înțelegi acest vers, a și să ți mai spun ceva eu vin din locul unde nu există alinare vin din locul unde doar tacerea are glas, și de asta am ales să plec, departe de toată lumea, departe de toți cei dragi, că stau în fiecare zi cu frica în gând că poate Într o zi am să mă dezlănțuiesc și am să rănesc toate persoanele dragi (pe care le iubesc) (2X) Îmi pare rău că v-am dezamăgit pe toți prin faptele mele dar vă promit că voi pleca departe de voi și de lumea voastră, că știu că oricum nu vă pasă de fapt nici nu va păstra vreodată, și acum îmi iau cei mai buni, Singurătatea, Noaptea, și Depresia, și am plecat, e 2:00 dimineața ajung în Gară văd un tren mă urc în el, destinație NECUNOSCUTĂ, Am ales sa plec cu gândul că n-am să mă mai întorc vreodată.