Fericit e omul care, Cu cei răi, nu stă la sfat, Nu-și lasă-ale lui picioare Pe cărarea de păcat A celor fără de lege, Păcătoși, răufăcători; Să se-așeze, nu-nțelege, Cu cei batjocoritori, Pe-al lor scaun. El găsește – Doar în Legea Domnului – Bucuria, și gândește, Ne-ncetat, la Legea lui. El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă, Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt. Astfel, cei răi n-au să poată, Capul sus, să-l țină când Se va face-o judecată; Și nici păcătoșii stând, Cu cei drepți în adunare – Lângă cei neprihăniți; Atunci fi-vor fiecare, După fapte răsplătiți. Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt. Psalmii 1:1‭-‬6 BIV2014 De ce se-ntărâtă, oare, Neamurile de departe? De ce cugetă popoare Numai la lucruri deșarte? Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând, Căci ni s-a umplut măsura! Să scăpăm de jugul Lor! Să le rupem legătura, Spre binele tuturor!” Dar Cel care-n ceruri șade – Domnul – râde de acei, Iar batjocura Lui cade, Din înalturi, peste ei. Apoi, Domnul le vorbește În mânia Lui cea mare; Cu urgia-I îngrozește Și-i sperie pe fiecare. „Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat: „Ce hotărăște Dumnezeu, Eu voi vesti, căci Mi-a vorbit În acest fel: „Ești Fiul Meu, Pe care azi L-am zămislit. Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire. Asemeni vaselor de lut Ce-au fost de un olar lucrate, Cu un toiag din fier făcut, Tu le vei sfărâma pe toate.” Cu-nțelepciune vă purtați, De-acuma, împăraților! Învățătură adunați Și voi, judecătorilor! Cu frică, Domnului, slujiți, Și tremurând vă bucurați! Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El. Psalmii 2:1‭-‬12 BIV2014 Doamne, sunt mulți ai mei vrăjmași Ce gloată-n contră-mi se ridică! Vai, cum vorbesc ei, pătimași, De mine, când încep să zică: „Acuma dar, la Dumnezeu, Nu e scăpare pentru el!” (Oprire) Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt; Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu. (Oprire) Mă culc, adorm și mă trezesc, Căci Domnul e sprijinul meu. N-am teamă, nu mă îngrozesc De zeci de mii de neamuri cari, În contră-mi, azi, s-au adunat, De zeci de mii – puternici, tari – De care sunt împresurat. Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău. La Dumnezeu este scăparea: Să lași, peste poporul Tău, O Doamne, binecuvântarea. (Oprire) Psalmii 3:1‭-‬8 BIV2014 https://bible.com/ro/bible/1466/psa.3.1-8.BIV2014