Gândurile în ordine mi-le pun , iau un pix si o foaie şi incep să compun , Am arta în sânge , poezia din vene îmi curge , Hai să iti povestesc o parte din povestea mea cum decurge , Pentru că timpul nu îmi mai anunge , Am fost ambandonat intro casă de copii , Şi ce tu nu ştii, Este faptul că mă doare , Atunci când pun suflet dar în suflet nu mai am deloc alinare , Anton Anton , imi cânti sub ton , si la microfon , Mă bâlbâiesc prin piese , Dar totuşi îmi place cum îmi iese, nu esti un maraton ,Omor si crime intre frati , pe strazi vezi copi ambandonati Nu uitati , fie care secundă e un chin , La fel si zilele care vin , Nu mai cred absolut deloc în acelaş destin , si fie care lacrima e un suflet distrus , si fie care zâmbet fals e un schin ascuns , Durerile pe care le pun în versuri , pentru mine nu mai sunt deloc acele stresuri . Este doar un sentiment , Pentru ami atinge sufldtul ca să nu mai regret , şi le scriu pe caiet ,