Pierdute-s drumurile care-s parcurse acum Drumuri în miez de noapte, rătăcit în umbra lunii. Flăcările subtile ale stelelor ce vag îmi ghidează calea Alegard fără oprire, spre sfârșitul lumii. Dar stai, stop, stai pe loc.. Aprind un ultim pai de nepăsare străpuns. Luna judecând-mi fiecare pas făcut Pierdut în gândurile, din capul meu. Lăsând fumul toxic trans din ultimul joint Sa ma amețească ca într-o zi joi. Ca mai apoi, ma trezesc pe același drum plin de praf Plin de scrum, melancolia ce ma apsa pe suflet, Precum ultmilum fum de acum. Simt cum bat pași pe loc, fără noroc, fără scop fără Atindot, genunchii îmi cedează, ca într-un război De spini sunt străpunsi, și ma aconreaza de pământ. Numai decesul timpului pierdut în vag, Absorvindu-mi vinul trupului, îmbogățind noroiul Pământului neputincios, crescând tot mai mari Și mai mari ramurile de spinii. Străpuns la pământ de spinii destinului, rămân prins în umbra abisului.